Modalităţi de finisare a caselor din buşteni
 

Impregnanţii pot fi hidrodiluabili sau pe bază de solvenţi. Până nu demult erau folosiţi numai impreganţii pe bază de solvenţi. Solvenţii folosiţi erau derivaţi de petrol, de aceea aveau proprietatea de a se autoaprinde în anumite condiţii.
Din cauza multiplelor incendii care au avut loc datorită folosirii acestor materiale, în Europa s-a impus folosirea, pentru ferestre mai ales, a materialelor hidrodiluabile. Fiind tot mai mult folosite, materialele hidrodiluabile au fost perfecţionate, ajungându-se acum să fie mult superioare produselor sintetice, atât din punct de vedere al calităţii cât şi al timpului de uscare.
Aceasta nu înseamnă că produsele sintetice nu mai sunt folosite. Tratate cu grijă şi atenţie ele pot duce la rezultate foarte bune.
Am spus mai sus că impregnanţii pot conţine şi coloranţi, ceea ce ar duce la o colorare simultană cu impregnarea. Din punctul meu de vedere o casă din buşteni colorată nu este cea mai bună variantă. Repet, din punctul meu de vedere.
Dacă se doreşte, buştenii pot fi coloraţi în orice culoare, pornind de la cele naturale, pin, castan, nuc, cireş, la cele mai puţin convenţionale ca verde, albastru, roşu, etc.
După impregnare este bine să se facă o protecţie împotriva umidităţii. Aceasta se poate face aplicând un strat de lac sau de izolant. Izolantul se aplică atunci când nu dorim ca pelicula de lac să fie vizibilă şi să dea un aspect artificial casei. Folosind un strat de izolant vom avea protecţia la umiditate dorită iar aspectul va fi mult mai natural.
Casele de vacanţă din buşteni sunt poate cele mai frumoase şi mai rustice dintre casele din lemn. Este destul de păgubos pentru un vânzător de lacuri şi vopsele ceea ce urmează să spun dar acest tip de casă trebuie lăsată cât mai natural, aproape nefinisată. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie protejată.
Uneori, buştenii din care sunt făcute casele sunt trataţi dinainte. Ei pot fi trataţi împotriva atacului insectelor, a cariilor, a mucegaiurilor şi ciupercilor. Tratarea lor poate fi făcută în autoclave speciale, sub presiune, sau prin imersarea lor în bazine speciale ce conţin substanţe insectofungicide şi de protecţie. Dacă aceste tratamente nu s-au făcut, atunci lemnul trebuie tratat după ce casa a fost construită.
La exterior lemnul trebuie tratat prin impregnare. Astfel îl protejează de atacul cariilor şi a altor insecte, de mucegaiul albastru şi de ciuperci. Aceşti impregnanţi pot conţine şi coloranţi, astfel încât protecţia să fie făcută în acelaşi timp cu colorarea. Coloranţii folosiţi trebuie să fie obligatoriu rezistenţi la lumina directă.
La interior putem păstra acelaşi aspect natural. Acest lucru poate fi realizat lăsând lemnul în culoarea lui naturală, sau folosind un baiţ într-o culoare cât mai aproape de natură:  răşinoase, fag, stejar, nuc, etc. Deoarece finisarea se face când casa este deja montată, este bine să se folosească cât mai mult produse ecologice, hidrodilabile, în aşa fel încât mirosul să nu rămână în casă o perioadă foarte lungă. Folosirea baiţurilor hidrodilabile în cazul buştenilor nu are urmările neplăcute ca în cazul finisării furnirului sau cherestelei. Deoarece la exteriorul buşteanului fibra este continuă, nu avem nici pătări şi nici ridicări de fibră, iar absorbţia este foarte redusă. Din acest motiv şlefuirea ulterioară poate fi făcută cu mult mai mare uşurinţă.
După colorare se aplică stratul de grund, se şlefuieşte şi se aplică stratul final de lac. Nu se recomandă aplicarea a două sau mai multe straturi de grund pentru că va rezulta o peliculă mult prea groasă care va da un aspect de plastic finisajului.
De asemenea, gradul de luciu al lacului nu trebuie să fie prea mare (este bine să ne rezumăm la maxim 30-40) pentru a nu strica aspectul natural al buştenilor de lemn.
 
 
Articolul complet puteţi citi în revista Intarzia - Castor inclus - decembrie 2008.
Imageline © 2007
www.woodholz.ro