Un centru turistic cu un acoperiş spectaculos
 

Un centru turistic într-o grădină, în special o grădină atât de neprotocolară precum Savill Garden este o provocare arhitecturală.
Este greu de conceput că o clădire poate să îmbogăţească frumuseţea unei grădini, şi nu să o distrugă. Dar iată că ondulaţiile din lemn ale acoperişului clădirii Savill, naturale şi în stil contemporan, reuşesc să o facă.
Design-ul impresionant al Clădirii Savill, noul centru turistic al marelui parc Windsor, îmbogăţeşte experienţa altor structuri de acelaşi gen, prin realizarea unui acoperiş spectaculos şi totodată graţios, care pluteşte deasupra faţadei delicate din sticlă.
Cele trei domuri îmbrăcate în stejar, care dau formă construcţiei, se ridică deasupra terasamentului pe elevaţia de la intrare şi formează o consolă deasupra faţadei de sticlă.
Forma acoperişului este inspirată de duritatea eficientă a unei scoici de mare.
Acoperişul acoperă trei construcţii tip dom şi adăposteşte un spaţiu în domul central de 100 m lungime şi 10 m lăţime.
De asemenea, este susţinut de o bară de oţel care străbate perimetrul, şi care, în partea dinspre grădină, se reazemă pe picioare din oţel.
Clădirea Savill, care cuprinde o zonă rezidenţială, un restaurant şi un mare magazin de suveniruri şi plante, este amplasată la intrarea în Grădina Savill, o grădină artificială dintr-un colţ al marelui Parc Windsor, din Londra.
Clădirea este dominată de acoperişul ondulat, care reprezintă atât un simbol pentru peisajul înconjurător cât şi o structură impozantă construită din lemn de larice şi stejar, material lemnos provenit chiar din marele parc Windsor.

Acoperişul cu dimensiuni de 90x25 m este format dintr-un caroiaj îngust compus din două grilaje întrepătrunse din şipci de larice de 80x50 mm, separate de traverse de 150 mm şi căptuşite cu placaj de mesteacăn de 12 mm, stratul de izolaţie şi îmbinările aflându-se peste placaj. Un paravan de ploaie din stejar este aşezat peste stratul de placare, întinzându-se cu 1,5 m în afara perimetrului grinzii, susţinut de braţe din stejar aflate în consolă.
La capetele acoperişului, cheresteaua furniruită laminată (LVL) şi plăcile de oţel transferă forţele din scoică în conturul unui tub de oţel.
Tubul este susţinut de coloane înclinate, care poartă presiunea până la nivelul solului unde este preluată de grinzile de beton. Stejarul din zonă nu a putut fi folosit pentru grilajul de acoperiş, însă a fost utilizat pentru paravanul de ploaie.
Testele efectuate au arătat că laricele din Great Park era potrivit pentru a fi folosit la cei 20 km de şipci care au intrat în componenţa acoperişului.
În pofida aparenţei grandioase a intrării, clădirea păstrează un aspect modest, fiind înconjurată de terasamentele care au fost construite în afara acesteia (spre est). Înăuntrul lor sunt construite băile, bucătăriile şi alte încăperi de serviciu în aşa fel încât nu există un „spate“ al clădirii, iar spaţiile principale şi zidul de sticlă dinspre grădină sunt zone ordonate.
În acest spaţiu vast, la intrare, te îndrumă două pavilioane curbate – un pavilion expoziţional şi o casă de bilete. Suprafaţa sintetică netedă a acestor pavilioane contrastează vădit cu tavanul din lemn natural, pe măsură ce eşti purtat între aceste două forme convexe - precum aerul între aripile unui avion, către zidul de sticlă diametral opus şi în grădina de după acesta.
Această clădire a depăşit cu mult aşteptările clientului, generând mult interes datorită formei arhitecturale unice, opţiunii pentru materialele durabile din zonă şi frumuseţii structurii în sine.
 
Structural Awards
Imageline © 2007
www.woodholz.ro