Finisarea lambriurilor din cherestea de brad
 

Sunt convinsă că mulţi dintre dumneavoastră privesc cu plăcere interioarele castelelor din filmele englezeşti, în care multe camere şi în special bibliotecile sunt lambrisate cu lemn de nuc, stejar sau esenţe exotice. Aceste camere au o caldură deosebită conferită de lemnul lambriurilor. Şi la noi putem admira astfel de castele, palate şi case vechi, cum ar fi, de exemplu, castelul Peleş, de ale cărui lambriuri sunt sigură că îşi amintesc toţi cei care l-au vizitat.
În Bucureşti, şi cu siguranţă şi în multe oraşe din ţară, găsim case vechi în care lambriurile s-au păstrat, ca o dovadă a rafinamentului şi eleganţei cu care se construia odinioară. Din păcate, anii comunismului au lăsat cicatrici foarte urâte pe chipul frumos al acestor case. Am văzut o casă de o frumuseţe care-ţi tăia respiraţia, cu camere cu pereţii şi tavanul lambrisaţi cu lemn de nuc sculptat, în care fuseseră mutaţi claie peste gramadă o mulţime de chiriaşi. Camerele mari fuseseră împărţite în mai multe zone cu pereţi falşi, iar în lambriuri fuseseră bătute o mulţime de cuie de care erau prinse frânghiile pentru rufe.
Ce este foarte trist este faptul că nici măcar acum nu reuşim să apreciem valoarea deosebită a acestor case. O mare parte dintre ele, în loc să fie renovate şi arătate tuturor ca mărturie a unei epoci, în care nimeni nu punea la îndoială prezenţa nostră în Europa, sunt dărâmate fără milă şi înlocuite cu monştrii din sticlă şi beton, fără pic de personalitate, în aşa fel încât nu mai ştii dacă eşti în Bucureşti sau în orice altă parte din ţară.
Dar să lăsăm nostalgiile şi nemulţumirile şi să revenim la subiectul nostru. Lambrisarea pereţilor cu cherestea de brad poate da casei aspectul unei case de vacanţă de la munte. De asemenea, se pot lambrisa pereţii mansardelor, dând şi mai multă căldură şi intimitate acestor spaţii.
Finisarea poate fi făcută simplu, băiţuind, grunduind şi lăcuind lambriul sau, antichizat, folosind diverse tehnici care să “îmbătrânească” lemnul. În ambele cazuri trebuie să se dea o mare atenţie şlefuirii, pentru a evita apariţia defectelor datorate absorbţiei diferite în lemn. Lambriurile se finisează înainte de a fi montate, dar pot fi finisate şi după montaj, cu toate că este mult mai dificil. În acest caz se recomandă să se folosească materiale hidrodiluabile şi, datorită faptului că aplicarea se face în verticală, produsele tixotropice sunt cele mai adecvate.
În cazul în care finisarea se face clasic, etapele sunt cele obişnuite: băiţuirea, grunduirea şi lăcuirea. Colorarea nu trebuie făcută oricum, ci ţinând cont de culoarea parchetului, a scărilor, a mobilierului ce urmează să fie amplasate în aceste încăperi. De asemenea, dacă există şi pereţi nelambrisaţi în încăpere, este bine să asortăm culoarea lambriului şi cu cea a pereţilor. După ce lemnul a fost colorat şi s-a uscat, se aplică grundul, două straturi, “ud pe ud” sau cu şlefuire între straturi. Înainte de aplicarea lacului, este obligatorie şlefuirea grundului. Lacul folosit poate avea orice grad de luciu dorim dar şi aici trebuie să avem în vedere că este vorba despre un lambriu şi nu de o mobilă şi este bine să alegem un lac nu foarte lucios. Materialele folosite pot fi de orice tip: nitrocelulozice, poliuretanice, acrilice, hidrodiluabile, etc. Aşa cum am mai spus, dacă lambriul este montat, recomandăm folosirea materialelor hidrodiluabile.
În cazul finisării antichizate, pregătirea poate începe încă din faza de şlefuire în alb. Datorită desenului lemnului de răşinoase, un finisaj de mare efect este cel prin care, cu ajutorul şlefuirii grosiere, scoatem în evidenţă lemnul târziu. Acest lucru se poate face folosind o perie de sârmă grosieră cu ajutorul căreia se îndepartează superficial lemnul timpuriu, rămânând în relief lemnul târziu. După această operaţie se face şlefuirea normală a lemnului. Materialul lemnos astfel pregătit se băiţuieşte, se grunduieşte şi se patinează cu o culoare contrastantă.
Putem folosi, de exemplu, un baiţ alb iar patina poate fi nuc, sau invers, baiţul poate fi nuc roşcat sau nuc închis iar patina albă sau crem. În final se aplică stratul de lac de protecţie care, datorită faptului că finisajul este antichizat este bine să fie cât mai mat.
Un mod mai simplu de a finisa antichizat este folosirea baiţurilor consistente urmate de ştergere, aşa-numitele glaze-uri. Acesta se aplică în exces după care se şterge, punând în evidenţă desenul lemnului. Este un mod foarte bun de a scoate în evidenţă şi desenul lemnului de răşinoase. După uscare, se aplică grundul şi lacul în mod obişnuit.
Modalităţile de finisare antichizată a lemnul de răşinoase sunt multiple. Sunt sigură că cei care citesc constant aceste articole îşi amintesc şi alte proceduri. Ceea ce trebuie să avem însă în vedere când începem un astfel de finisaj pe lambriu este contextul în care va fi montat acesta. Nu vom monta niciodată acest tip de lambriu într-o încăpere pe care dorim să o amenajăm modernist.
Cea ce vreau să amintesc în final este faptul că lambriul trebuie privit întotdeauna ca parte a unui tot, care este camera lambrisată. Dacă nu vor fi gândite împreună, rezultatul poate fi un spaţiu deloc plăcut, disonant şi neprimitor, contrar a ceea ce ne dorim să obţinem prin lambrisarea pereţilor.
 
Mihaela Radu
Imageline © 2007
www.woodholz.ro