Moscheea Eşrefoğlu din Beyşehir
 

Islamul este o civilizaţie al cărei element definitoriu este religia, fulgerătoarea ei extindere rămānānd pānă astăzi inexplicabilă. Astfel o sută de ani după Hegira, exilul Profetului din anul 622, noua religie cucerise teritoriile care se īntind īntre India şi Spania, continuānd succesiv īn Asia şi Orientul Mijlociu. Islamizarea Anatoliei, atunci teritoriu bizantin, de către triburile selgiucide a īnceput mai tārziu, la jumătatea secolului al XI-lea. Īn această perioadă, īn ciuda resurselor limitate şi a climatului politic incert, datorat cruciadelor apoi invaziilor mongole, s-au definit dominantele artei şi regulile fundamentale ale esteticii selgiucide, precursoare a celei otomane.
Lipsiţi de o tradiţie estetică bine conturată artiştii şi meşteşugarii din Anatolia s-au inspirat din arta bizantină autohtonă, dar se observă şi influenţe din Asia Centrală, Siria, Iran pe care le-au adaptat propriilor necesităţi.
Edificiul de cult musulman

Spre deosebire de biserica creştină, moscheea nu este casa lui Dumnezeu. Conform credinţei islamice rugăciunea se poate face īn orice loc, nefiind condiţionată de existenţa unei clădiri. Moscheile au rol simbolic, adesea fiind centre administrative, legislative sau educaţionale, īntărind o structură socială sau politică. Acest tip de construcţie are o expresie arhitecturală care diferă īn funcţie de tradiţii culturale, climă şi materiale de construcţie.
Planul primelor moschei, elaborat īn Siria şi īn Palestina la īnceputul secolului al VIII-lea, păstrează o vagă reminiscenţă a casei Profetului din Medina. Iniţial moscheea era o sală de rugăciune rectangulară, căreia i s-a adăugat o curte patrulateră cu portic acoperit şi un bazin central. Spaţiul interior al sălii de rugăciune nu era segmentat, ci doar organizat īn funcţie de mihrab, nişa care indică direcţia spre Mecca.
Arhitectura selgiucidă din Anatolia s-a dovedit a fi conservatoare, preferāndu-se măsura şi rafinamentul decoraţiei īn lemn sau ceramică īn locul oricărui efect grandios. Printre cele mai cunoscute moschei de mici dimensiuni care apar īn Anatolia centrală şi de vest īn secolul al XIII-lea, şi care, din punct de vedere al planului parterului, sunt direct raportate la clădirile cu hipostil se numără: Eşrefoğlu, Mahmut Bey, Sivrihisar Ulu Simsrirli şi Ikizdere.
 
Simina Stan
Imageline © 2007
www.woodholz.ro