"Arbori" pentru comunitate (2)
 

Ideea de organicitate, de creştere este un subiect omniprezent în arhitectură. Ea reapare deseori: la conceptul spaţial, la schema funcţională, tehnici sau la materialele de construcţii utilizate.  Este mai puţin obişnuit ca toate aceste aspecte să se regăsească simultan la aceaşi operă de arhitectură. Cu certitudine bisericile lui Imre Makovecz, mentorul şcolii organice maghiare contemporane, se numără printre puţinele de acest fel- caracterul organic fiind sporit de legătura vie dintre clădirea-construcţie propriu-zisă şi comunitatea pe care o deserveşte, şi care va avea grijă de ea, astfel încât aceasta să se constituie într-un un axis mundi local, un loc comunitar profund personalizat. Cele două exemple ale studiului de caz, lăcaşuri de cult în Cluj şi Miercurea Ciuc au devenit puncte reper chiar înainte să fi fost finalizate.
Povestea bisericii catolice din Miercurea Ciuc este probabil cea mai recentă dar şi cea mai cunoscută dintre bisericile lui Imre Makovecz construite în Transilvania după 89. Ea a urmat celor ridicate la Cluj, Sfântu Gheorghe, Vârghiş. Lucrările de construcţie la Biserica Millenium s-au deschis odată cu depunerea pietrei de temelie în 2001 şi au fost terminate cu doi ani mai târziu, în 2003. Renumitul arhitect maghiar, împreună cu arhitectul local Ernő Bogos( absolvent al şcolii organice) au răspuns unei invitaţii din partea parohiei. Se dorea ridicarea unui nou lăcaş de cult în centrul oraşului.
Creşterea numărului de enoriaşi, reorganizarea parohiilor dar şi spaţiul impropriu amenajat în extinderea bisericii existente au creat premisele, necesitatea unui astfel de demers. Amplasamentul ales a fost cel din spatele bisericii baroce situate la întâlnirea străzilor Harghita şi Kossuth Lajos, într-un cartier ridicat în anii 70.  Situl a reprezentat încă de la început o provocare profesională deosebită. Pe de o parte era nevoie de un punct de joncţiune dintre diferitele zone de blocuri din cartierul Lunca Mare, terenul parcului dendrologic reprimit de către biserică şi terenul viran cu construcţia unor blocuri de locuinţe pentru tineret, începută mai demult şi nefinalizată la momentul respectiv. Pe de altă parte se impunea respectul faţă de vechiul aşezământ, ca şi un criteriu absolut firesc în configurarea spaţială, volumetrică a noii biserici. Aspectul neingrijit, dezordonat al zonei a fost consecinţa unei utilizări mai puţin controlate a materialelor de finisaj la faţade( suprafeţe de beton tencuit, gri, de lemn netratat sau vopsit în culori stridente, de tablă ruginită a garajelor sau diferitele materiale de învelitoare etc.), dar şi lipsei de coordonare în planificare urbană. În astfel de împrejurări a fost nevoie de un reper vizual, volumetric puternic.
Ca şi măsură de început, construcţia temporară din jurul bisericii a fost demolată, la fel şi partea din spate a zidului înconjurător astfel deschizându-se un spaţiu public de legătură dintre cele două biserici. Aici s-a amenajat o zonă verde, un mic parc- grădină: alei, copaci, şi în mijloc o fântână cişmea. Caracterul autosuficient dar şi sacralitatea uneori apăsătoare a bisericilor proiectate de arhitectul maghiar nu au permis un dialog urban obişnuit cu biserica barocă. Totuşi chiar prin această prezenţă puternică a devenit o punte de legătură semnal într-o zonă de blocuri gri. Ea face parte dintr-un ansamblu mai larg laolaltă cu biserica veche, clădirea parohiei- ansamblu care urmează să fie completat de o intrare-poartă nouă şi un centru de tineret. Funcţional biserica se compune din spaţiul destinat procesiunilor religioase şi spaţii de anexă de la subsol folosite pentru diferitele activităţi conexe. Spaţiul central, pentru slujbe dispune de balcoane-galerii accesibile prin scări.
 
Ványolós Endre
arhitect
Imageline © 2007
www.woodholz.ro