"Arbori" pentru comunitate (1)
 

Cu ani în urmă expoziţia aniversară a Asociaţiei Kós Károly ajunsese la Cluj. Clădirile prezentate, prin conceptul de proiectare, limbajul arhitectural-formal-stilistic caracteristic, materialele şi tehnicile noi folosite precum şi ideologia-filosofia din spatele acestor opere de arhitectură au reprezentat pentru majoritatea celor prezenţi ceva inedit. Personal, am fost fascinat de desenele la mâna liberă al mentorului şcolii organice maghiare, arhitectul Makovecz Imre. Era vorba de nişte schiţe despre copaci, arbori, în creştere – ideea de organicitate care a pătruns în mai toate clădirile proiectate de el. Arhitectura sacrală pare să fie un tărâm preferat, lăcaşurile de cult fiind probabil cele mai reuşite. Ele sunt profund pătrunse de această idee de creştere interioară si exterioară deopotrivă. Am ales doi „arbori” care merită să fie vizitaţi, două biserici ale căror destine prezintă asemănări şi totuşi sunt diferite în multe privinţe. Este vorba despre biserica romano-catolică recent inaugurată (cu vreo trei ani în urmă) din Miercurea Ciuc, respectiv o biserică protestantă din Cluj, a cărei construcţie nu s-a terminat încă, deşi fusese începută acum zece ani. Ambele clădiri „sfinţesc” locul la propriu şi la figurat, se constituie în „arborele genealogic” reinventat al unor comunităţi în formare, oarecum eterogene din două cartiere de blocuri construite în anii ‘70-‘80 ai regimului apus.
Biserica din Cluj a fost ridicată în cartierul Grigorescu, într-o zonă construită multicolor, eterogenă, cu blocuri de locuit, case familiale, zone verzi, clădiri, spaţii cu funcţiuni publice laolaltă. La capătul străzii Dónath se întrezăreşte clădirea bisericii reformate cu trăsăturile recognoscibile ale arhitecturii organice maghiare. Autorii acestui proiect sunt renumitul arhitect Makovecz Imre şi colaboratorul din Cluj, arhitectul Müller Csaba. Situl ales este un lot destul de strâmt, şi ca urmare a rezultat un procent de ocupare a terenului destul de ridicat. Construirea acestui aşezământ aminteşte de tradiţia medievală a ridicării lăcaşelor de cult, nefiind complet finalizată nici în prezent. Deşi proiectul a fost terminat încă în anul 1994, şantierul a pornit doar cu trei ani mai târziu. Chiar după o prima „lectură”, biserica se înscrie în rândul bisericilor proiectate de către arhitectul maghiar, în consonanţă cu modul sau de fi: o prezenţă puternică, independentă, într-o anumită măsură autoritară. Ea este creatoare de locuri cu coordonate noi într-o lume „dezaxată”. Impactul vizual puternic este accentuat şi de materialele tradiţionale folosite în ipostaze, modalităţi noi, neîntâlnite în mediul construit autohton. Lemnul este şi în acest caz protagonistul principal.
 
Ványolós Endre
arhitect
Imageline © 2007
www.woodholz.ro