Un suflu nou pentru monumentele vechi
Lucrările de restaurare de la biserica din Daia
 
 

 

„Daia (jud. Harghita): Biserica reformată este monument de arhitectură religioasă. Picturile sale murale şi tavanul cu casete pictate fac ca biserica să se numere printre cele mai renumite monumente ecleziastice medievale din Transilvania. A fost construită la răscrucea secolelor al XIII–XIV-lea, apoi reclădită de mai multe ori. Tavanul pictat datează din 1630.” (fragment din ghid turistic)
Aflăm din acest pasaj, că tavanul din lemn cu casete pictate a rezistat aproape patru secole vicisitudinilor timpului: ploi şi ger, incendii şi devastări, insecte şi ciuperci. O „performanţă” remarcabilă a unei structuri din lemn de brad. Dar acum, după atâtea secole supravieţuite se impune restaurarea, pentru ca şi generaţiile viitoare să poată admira munca strămoşilor noştri. Lucrările au început la mijlocul anilor ’90, fiind întrerupte mai bine de zece ani, ca apoi să fie reluate în urmă cu un an. O astfel de lucrare cere mult efort: în primul rând milioane de lei pentru finanţare, un management competent, specialişti profesionişti şi – dăruire, tragere de inimă din partea fiecărui om implicat. Parohul din Daia, pastorul Fülöp Szabolcs a reuşit să asigure toate aceste condiţii: restaurarea tavanului se desfăşoară într-un ritm susţinut.
Pe noi ne-a interesat în primul rând latura profesională a operaţiunii: echipa complexă de muncă din Sovata, condusă de inginerul-restaurator Mihály Ferenc a restaurat o bună parte a tavanului, deci putem vorbi deja despre rezultatele şi experienţele unei munci pasionante.
– Un tavan pictat nu se restaurează la faţa locului, ca o frescă – mărturiseşte gazda noastră. – Întreaga structură trebuie complet demontată, fază care în acest caz a fost efectuată în 1995. Bineînţeles, anterior a fost refăcut tot acoperişul, structura de şarpante, apoi s-a trecut la demontarea scândurilor tavanului, au fost consolidate-întărite grinzile transversale care susţin tavanul propriu-zis. Tavanul este format din 7 rânduri longitudinale a câte 8 casete, încadrate de şipci de divizare, deci în total 56 de casete, pictate pe scânduri de diferite lungimi şi grosimi. Nivelul tehnicii din acea epocă nu permitea încă producerea unei cherestele „standardizate”. O parte a scândurilor se află învelită în folii şi stocată în corul bisericii, aşteptând să le vină rândul, cealaltă parte, 16 casete le-am adus la atelierul meu din Sovata, iar restaurarea lor se apropie de sfârşit.
 
Murányi János
Imageline © 2007
www.woodholz.ro