Castanul-
un arbore cu valenţe de industrializare încă nevalorificate
 

 

Într-o emisiune televizată în acest an pe canalul de televiziune „Travel and living” telespectatorii norocoşi au avut ocazia să vadă povestea, aproape incredibilă a unui „cărbunar” (producător de mangal din lemn) din Marea Britanie, care a primit aprobarea autorităţilor să-şi construiască o casă în mijlocul pădurii (lucru interzis în principiu, de legislaţie) utilizând în proporţie de 90 % materiale lemnoase locale, în speţă lemnul de castan. Era vorba despre buşteni pentru structura de rezistenţă, scânduri pentru pereţi, şarpantă, podele, şindrilă pentru învelitoare şi altele, chiar şi baloţii de paie folosiţi ca material izolator au fost fixaţi cu şipci de castan rupte, nu tăiate, pentru ca mortarul din tencuială să aibă priza mai bună. Casa era alimentată prin conducte cu apă de izvor şi dotată cu un boiler cu apă încălzită cu ajutorul unor panouri solare. Din motive lesne de înţeles specialiştii au botezat lucrarea carbonarului britanic „locuinţă organică”.
Am făcut această lungă introducere pentru a demonstra că şi această specie, castanul comestibil (Castanea Sativa) neglijată în general de industria lemnului, reprezintă mult mai mult decât un arbore căutat de populaţie pentru fructele lui bine apreciate. Castanea Sativa este o specie exotică care preferă climatul mediteranean cu veri călduroase şi umede şi ierni blânde, ferite de geruri sau îngheţuri târzii, în staţiuni cu sol profund permeabil situate la cel mult 800 m deasupra nivelului mării. În Europa de vest (Italia, Franţa, Spania) ocupă cam 1,5 milioane hectare. În România castanul a fost introdus de foarte multă vreme, prin cultură pentru recoltarea castanelor, dar datorită fructificaţiei bogate s-a regenerat natural acolo unde a găsit condiţii de climă şi soluri prielnice, dând impresia că este o specie spontană în România.
 
Ing. Ştefan Banaru
Imageline © 2007
www.woodholz.ro