Despre o stivă de lemn

Prin stivă de lemn în mod uzual se înţelege structura ordonată – rezultat al suprapunerii succesive de cherestea. Stiva poate însă să însemne şi orice grămadă de lemn. Despre stiva-grămadă de lemn de foc voi vorbi în continuare.
Imaginea stivei de lemn de lângă şură ne este familiară. Lemnul este tăiat, aşezat în stivă pentru a se usca mai bine. Gospodăriile tradiţionale ţărăneşti din zone montane, cum ar fi depresiunea Ciucului, valea Izei din Maramureş sau Mărginimea Sibiului se caracterizează printr-o ordine desăvârşită, şi totuşi organică. Elementele de arhitectură confecţionate din materiale naturale, ca piatra, lemnul creează o compoziţie coloristică şi tactilă în consonanţă cu mediul natural înconjurător. Stivele de lemn constituie o pată aparte ce se integrează în această unitate compoziţională imagistică coerentă.
Cu ocazia vizitei mele la Expoziţia Mondială din 2000 de la Hanovra am fost plăcut surprins de prezenţa „stivei de lemn” de la pavilionul Elveţiei, unul din cele mai reuşite şi în consecinţă printre cele mai vizitate pavilioane. Arhitectul, Peter Zumthor, personaj celebru în arhitectura contemporană, a reinterpretat ideea ingenioasă a acestui element spaţial tradiţional, prin îmbogăţirea experienţei vizuale apelând la simţurile olfactive, tactile, sau auditive. Traseele printre stivele de lemn astfel au reprezentat un drum de cunoaştere, de redescoperire a calităţilor native ale lemnului.
Recent, în capitala maghiară am petrecut o după-amiază în parcul de pe insula Sfânta Margareta, unde am reîntâlnit stiva de lemn, propriu-zisă, ca element „structural” component al unei opere de arhitectură contemporană. Este vorba despre un parc-zoologic, de dimensiuni reduse, construit, amenajat în ultimii ani după proiectul arhitecţilor maghiari Kis Péter, Kruppa Gábor şi Nyitrai Péter. Din echipa de arhitecţi Kis Péter s-a remarcat prin participarea la mai multe proiecte de peisagistică, sau amenajare a unor grădini, sau obiecte de arhitectură mici în peisaj (grădină japoneză, pavilion bonsai, „reconstrucţie/reabilitare colină- stâncă”, amenajare cinema în peşteră etc). Situl acestei grădini este unul deosebit, cu o rezonanţă istorică specială printre locuitorii capitalei: partea înspre Dunăre a insulei Sfânta Margareta. Insula a funcţionat drept loc de vânătoare, având denumirea de Insula Iepurilor înainte ca să primească denumirea actuală, Sfânta Margareta, locatara ei în secolul al XIII-lea. Astăzi adăposteşte un parc de renume european, cu specii de copaci, de plante rare, preţioase şi serveşte iubitorii sporturilor de apă prin complexele acvatice, bazine de înot existente. Într-un astfel de mediu amplasarea unei mini-grădini zoologice pare firească, potrivită. Ideea familiarizării oamenilor, în special al copiilor cu viaţa animalelor domestice sau sălbatice autohtone se face prin metode educaţionale noi: contactul fizic nemijlocit dintre vizitatori si animale este mult facilitată, promovată prin modul de organizare funcţională interioară a grădinii.
 
Ványolós Endre
arhitect
Imageline © 2007
www.woodholz.ro