Tehnici de finisare antichizată a parchetului
 

Cu siguranţă nu vă spun o noutate atunci când afirm că în România se construieşte foarte mult în ultimii ani. Ceea ce este foarte frumos este faptul că oamenii au început să-şi facă case „pe pământ”, plecând masiv din blocurile cu apartamente „cutii de chibrituri”. Acest fapt se datorează poate şi „dorului” de casa bunicilor, care a fost naţionalizată şi unde s-a mutat, de exemplu, „sectorul de partid” şi s-au bătut cuie în lambriuri. Poate sunt răutăcioasă, dar privind în jurul nostru vedem că o mulţime de case vechi, frumoase, nobile, au căzut pradă distrugerii inconştiente a trecutului, sau celei rapace a prezentului.
Dar să nu dramatizăm şi să revenim la subiectul nostru. Amintirea acestor case vechi, pierdute, sau pur şi simplu admiraţia pentru ele combinată cu neputinţa de a le avea, face ca mulţi dintre cei care-şi fac case noi să le finiseze antichizat. Pentru ca aspectul să fie cât mai real este obligatoriu ca parchetul sau duşumeaua să fie finisate antichizat. Pentru a vă da câteva sugestii vă prezentăm în continuare câteva moduri de astfel de finisaje.
Cel mai simplu mod de a face ca parchetul să arate vechi este să folosim patine de învechire. Modul de finisare este cât se poate de simplu. Înainte de aplicarea grundului, parchetul se şlefuieşte, după care se zgârie, se loveşte, se fac diverse semne care să imite stricăciunile suferite de parchet de-a lungul timpului. Se aplică apoi un strat de grund, de preferat hidrodiluabil dacă parchetul se finisează gata montat, se lasă să se usuce şi se şlefuieşte, după care se aplică un strat foarte fin de patină. Pentru autenticitate este bine ca patina să fie de culoarea nucului închis. Când patina s-a uscat, se şlefuieşte cu lână de oţel. Ea va intra în porii lemnului şi în crăpături şi zgârieturi, dând aspectul de vechi. Efectul este mult mai vizibil pe lemnul cu pori, şi anume, stejar, frasin, salcâm, etc. La final se aplică un strat de lac de protecţie transparent. Lacul trebuie să fie special pentru trafic, adică să aibă duritate mare. Se recomandă să nu se folosească lacuri foarte lucioase. Dacă nu dorim să lăsăm lemnul natural, înainte de stratul de grund se aplică un strat de baiţ în culoarea dorită. şi aici este bine să mergem pe culori clasice, nuc, stejar, mahon, negru, culori care erau folosite înainte pentru lemn.
În cazul în care optăm pentru duşumele, este bine să le finisăm cu ulei. Acesta protejează dar nu face peliculă, astfel încât aspectul va fi foarte asemănător cu cel al caselor ţărăneşti. Se poate folosi un ulei colorat sau, mai bine, se băiţuieşte întâi duşumeaua în culoarea dorită, după care se aplică 1-2 straturi succesive de ulei.
Ca baiţ este bine să se folosească tonuri deschise, de tipul miere, fag deschis.
Sunt persoane care-şi doresc ca pe lângă aspectul de învechit obţinut cu ajutorul baiţurilor, patinelor şi lacurilor, lemnul parchetului şi scărilor să arate şi tocit de vreme, de câtă lume a călcat pe ele de nenumărate ori. Pentru a obţine acest efect lemnul se şlefuieşte cu peria de sârmă grosieră, insistând în părţile centrale ale scărilor şi în părţile mai des circulate ale parchetului (de exemplu între uşi sau în jurul mesei). şlefuirea trebuie făcută cu atenţie, având grijă ca totul să pară cât mai natural. Poate fi făcută manual sau mecanic, folosind perii de sârmă rotative. După şlefuire, se aplică stratul de baiţ. şi în acest caz se folosesc mai mult baiţurile clasice, de tipul nuc, mahon, stejar. Un efect foarte frumos se poate obţine pornind de la un baiţ alb. Se aplică apoi primul strat de grund. După uscare şi şlefuire se aplică patina. În cazul în care se foloseşte un baiţ deschis, patina trebuie să fie închisă la culoare. Dacă însă baiţul folosit este foarte închis (negru, venge) este bine să se folosească o patină mai deschisă la culoare pentru că altfel efectul nu mai este vizibil. Se îndepartează apoi praful rezultat la şlefuirea patinei şi se aplică stratul final de lac. Lacul aplicat trebuie să aibă duritate şi să nu fie lucios. Un lac cu luciu ridicat anulează efectul de vechi dat de patina de îmbătrânire. De asemenea, stratul de lac nu trebuie să fie gros pentru că acest lucru este incompatibil cu un parchet vechi, ros de vreme.
Cu siguranţă că v-aţi făcut o idee din exemplele de mai sus de ceea ce reprezintă antichizarea parchetului. Mai sunt şi alte modalităţi de finisare pe care, probabil, le voi prezenta într-un alt articol. Ceea ce vreau însă să subliniez este că numai cu parchetul antichizat, casa nu va arăta veche. Trebuie să o „îmbătrânim” per total pentru a convinge şi a ne simţi în ea ca într-o casă din timpuri trecute.
 
 
Mihaela Radu
Imageline © 2007
www.woodholz.ro