Bancă de lemn. Timişoreană...
Timişoara în vara trecută
 

A fost un sejur scurt, o reîntoarcere după mai bine de un deceniu. În piaţa Traian am întâlnit băncile noi, în chip de lemn şi piatră, apărute odată cu reamenajarea recentă a pieţei. A fost o călătorie în timp.
De fapt prima întâlnire cu piaţa reamenajată, ce-i drept una virtuală, a avut loc cu doi ani în urmă, cu ocazia vernisajului de la Cluj al expoziţiei bienalei de arhitectură. Printre exponate s-a numărat şi panoul cu reame-najarea pieţei Traian din Timişoara. Această lucrare a primit nominalizarea juriului bienalei de arhitectură la categoria amenajări urbane.
Piaţa Traian se distinge în valorosul patrimoniu de arhitectură al oraşului.
Împreună cu vecinătăţile acesteia constituie un pol, un reper important în ţesutul urban existent, alături de celelalte două zone de interes major, cartierul Cetate şi cartierul Jozefin.
O trăsătură aparte a oraşului este policentralitatea, existând mai multe nuclee în jurul cărora s-a dezvoltat oraşul. Piaţa a fost odinioară o piaţă alimentară, un târg pentru meşteşugari, fiind un pol de interes major pentru cartierul Fabric. După cel de-al doilea Război Mondial, capătă un caracter de promenadă prin reamenajarea şi refuncţionalizarea efectuată- singura intervenţie nouă, recentă în anii de după schimbarea de regim din 1989 în spaţiul pieţei devenită insalubră şi neutilizată fiind amplasarea unui monument în memoria eroilor revoluţiei.
Reabilitarea, reamenajarea pieţei a făcut parte dintr-o strategie de politică urbană mai amplă (strategie urbană elaborată încă din anul 1998 de către Direcţia de Urbanism a Primăriei) configurată şi centrată pe această idee de policentralitate.
În 2004 arhitectul Bogdan Demetrescu primeşte sarcina de elaborare a proiectului. Beneficiarul direct, Consiliul Local Timişoara, a demarat lucrările în zonă prin refacerea străzilor, a căilor de transport şi a utilităţilor pe străzile adiacente Pieţei Traian, ca şi prim pas, de pregătire a intervenţiei în perimetrul acesteia prevăzut prin acest proiect.
Intervenţia preconizată găseşte această piaţă urbană într-o stare de uzură fizică şi morală. Imaginea a fost una foarte gri: clădiri monument istoric în stare de degradare avansată, vegetaţie îmbătrânită, de slabă calitate, mobilier urban şi iluminat public nepotrivit şi insuficient. Spaţiul public era părăsit, sau în cel mai bun caz tranzitat, fiind doar o staţie oarecare în transportul în comun local.
 
 
 
(Articolul complet puteţi citii in revista Castor,
inclus în revista Intazia – Iulie 2008.)

 
Imageline © 2007
www.woodholz.ro