Semnal divin – lemn şi cărămidă aparentă
 

Mediul construit autohton abundă în exemple de arhitectură eclesiastică recentă, contem-porană. Construcţia de biserici, de lăcaşuri de cult de diferite confesiuni a început imediat după schimbarea regimului în 1990. Pare incredibil dar puţine dintre ele s-au întipărit în conştiinţa publică. Ele au devenit deseori subi-ecte ale unor dispute publice, politice şi profesionale deopotrivă nedorite. Din neferi-cire graba cu care s-a încercat recuperarea timpului pierdut nu a facilitat apariţia unor opere arhitecturale de calitate. De multe ori chiar premisele de pornire s-au dovedit a fi greşite, urmate de o proiectare sumară, de slabă calitate şi o execuţie pe măsură. Majoritatea sunt repere negative neputându-şi îndeplini rolul de generator, coagulator de comunităţi locale bine definite. O parte însem-nată dintre acestea sunt încă neterminate, restul par să nu fi înţeles mediul înconjurător, situl ales ca amplasament. Acest program arhitectural nu a beneficiat de un parcurs similar celor din ţările din jur. Lipsa de experimentare, de cercetare atât în conceptele spaţiale, funcţionale, cât şi în ceea ce priveşte utilizarea inovatoare a unor materiale, tehnici noi a contribuit din plin la starea de fapt actuală. Dintre bisericile tradiţionale poate biserica catolică printre puţinele care s-a arătat mai deschisă la iniţiativele breslei arhitecţilor. Clopotniţa din municipiul Târgu Secuiesc (judeţul Covasna) este o dovadă în acest sens. Colaborarea dintre arhitect, reprezentanţii bisericii, enoriaşi a fost una exemplară, care s-a materializat în final într-o operă de arhitectură de bună calitate.
La Târgu Secuiesc, ideea extinderii bisericii- casă şi completării acesteia cu un turn clopotniţă exista încă din anii 80 ai secolului trecut. În acel deceniu se amenajează biserica, un spaţiu parter navă şi o sală de rugăciune- sacrisitie la demisol (sub altar) într-o casă particulară mai spaţioasă. Ridicarea unei clopotniţe nu a fost posibilă din cauza climatului politic al fostului regim. Arhitectul Esztány Győző din Miercurea Ciuc primeşte sarcina elaborării proiectului de extindere a parohiei romano-catolice şi ridicării unui turn clopotniţă în anul 2001. Este vorba despre un profesionist tânăr care a absolvit cursurile şcolii organice maghiare. L-a avut printre maeştrii şi pe renumitul Makovecz Imre, mentorul-fondatorul acestei şcoli de arhitectură postgraduală.
Alegerea amplasamentului a fost potrivită: la intersecţia a mai multor străzi importante, la intrarea în centrul istoric al oraşului. Este locul unde prima deflagraţie mondială opreşte brusc procesul de urbanizare al micului târg la turnura secolelor XIX- XX. Punctul de inflexiune al străzilor Dózsa György şi
Tóth Sámuel a fost marcat, sfinţit în chip simbolic, religios şi arhitectural prin acest accent vertical, cu certe trimiteri la idea de campanila. Noul turn clopotniţă este adosat clădirii bisericii- parohiei pe latura nordică. În faţa sa, spre stradă se creează un spaţiu deschis, o mică piaţetă. Aici se amenajează intrarea principală în biserică. „Plomba”, contemporană cu această recentă extindere, situată pe latura estică a turnului pare să
deranjeze claritatea conceptului de accesibilitate pe tot perimetrul, deşi se justifică din punct de vedere funcţional. Aşadar este un antreu deschis pe trei laturi, un spaţiu exterior deschis acoperit, adăpostind un colţ pentru o mică librărie pentru vânzarea de cărţi religioase. Tot de aici se porneşte scara de acces în turn. Spaţiul destinat clopotelor este unul special, având o anvelopă din lamele de lemn băiţuit, care au şi un rol tehnic-tehnologic (acustic) minuţios gândit, de reglare- control al sunetului emis de cele două clopote. Clădirea se distinge şi prin combinaţia neobişnuită de materiale de construcţii. Este o combinaţia nobilă între lemn tratat cu baiţ şi cărămida aparentă. Totuşi se integrează bine în mediul construit înconjurător. Ingeniozitatea constă în faptul că arhitectul a recurs la materiale tradiţionale, conferindu-le interpretări noi.
 
(Articolul complet în revista Castor inclus în revista Intarzia – Iunie 2008)
 
Imageline © 2007
www.woodholz.ro