Lemn – pe promenadă
 

Calitatea spaţiilor publice reprezintă măsura gradului de dezvoltare a unei comunităţi. Reperele culturalarhitecturale din ţările dezvol-tate economic ale continentului european au devenit accesibile pentru noi toţi. Atenţia dedi-cată spaţiilor publice a venit cu întârziere, cu un decalaj considerabil faţă de programele de arhitectură „individuale”, ca locuinţele (case unifamiliale, vile, locuinţe semicolective etc.), dar şi clădiri publice tip „obiect”. Lipsa planificării în context, a gândirii sistemice a produs modificări urbane greu de remediat. Favorizarea excesivă a intereselor private, individuale în detrimentul celor comunitare, au produs o deteriorare a spaţiilor publice.
La sfârşitul anilor 90, începutul noului mileniu, în mai multe oraşe din România au apărut primele semne de iniţiativă de reabilitare a spaţiului public, semne venite din partea autorităţilor locale, organizaţii neguvernamen-tale, societatea civilă. În decurs de câţiva ani, aceste iniţiative sau materializat în concursuri de arhitectură, proiecte, pentru ca în momentul de faţă să transforme pieţele
urbane, străzile în şantiere în construcţie. Majoritatea acestor proiecte a vizat şi reabilitarea spaţiilor verzi, a mobilierului urban. Timişoara, Oradea, Bucureşti, Sibiu, Cluj sunt câteva dintre exemplele actuale. Aceste
reamenajări, transformări abia au început, adevărata lor scară-valoare se va arăta în timp, în deceniile care
urmează. Calitatea acestor intervenţii va putea fi judecată de către
public şi cei din breaslă doar peste ani buni. Câteva dintre subiectele abordate de către aceste proiecte
sunt într-adevăr sensibile şi în consecinţă mult disputate: raport spaţii verzi existente vs. propuse, atitudinea
ecologică, relaţionarea faţă de împrejurimi- mai ales în zonele situri istorice protejate, dar şi flexibilitatea spaţiilor.

Acest ultim deziderat deseori a intrat în conflict cu
menţinerea- remodelarea spaţiilor verzi. Pe de o parte este vorba despre umanizarea spaţiului urban
prin vegetaţie, iar pe de altă parte despre nevoia de
accesibilizare, flexibilizare a spaţiilor urbane, deci şi a suprafeţelor verzi. În acest sens povestea unor amenajări recente, Piaţa Traian din Timişoara, Piaţa Mare din Sibiu sau Bulevardul Eroilor din Cluj este grăitoare. Amenajările urbane autohtone care să abordeze într-un mod inovator-creativ lemnul sunt extrem de rare. De obicei lemnului i se conferă rolul clasic cu două ipostaze: cea de vietate, de arbore viu, respectiv de material de construcţii folosit la confecţionarea mobilierului urban convenţional (bănci, coşuri de gunoi, panou afişier etc.) O vizită recentă la Barcelona a reconfirmat faptul că lemnul poate căpăta şi alt rol. Aşadar exemplele „străine” în continuare sunt binevenite, trebuie analizate deoarece la noi, deocamdată se
simte lipsa de experienţă, de tradiţie urbană, care să faciliteze elaborarea, executarea optimă a unor asemenea proiecte. De multe ori se acuză raportul dintre elementul vegetal şi cel mineral: suprafeţele întinse de pavaj din piatră naturală sau artificială, dale de beton, şi arii mai mici cu iarbăgazon.
Înlocuirea fondului de copaci îmbătrânit, mai puţin sănătos reprezintă o provocare, din cauza poziţiei conservatoare a opiniei publice. Barcelona este un exemplu în acest sens: piatră, lemn, metal în perfectă armonie cu albastrul cerului şi apa mării. Este un oraş în continuă schimbare. La mijlocul anilor 80, au inceput intervenţiile majore pe scară urbană. Promenada denumită Esplanadă
s-a realizat după proiectul unui grup de arhitecţi spanioli tineri în prima jumătate a ultimului deceniu din secolul trecut. Este vorba despre Jaume Artigues, Jordi Nerich, Miguel Roig, Olga Tarraso şi Ana Maria Castaneda. Proiectul a fost finanţat de Ministerul Lucrărilor Publice şi Transportului din Catalunia. Reabilitarea şi punerea în valoare a frontului la mare a Barcelonei a însemnat concomitent o regândire spaţial-volumetrică, funcţională (conceptuală) a mediului construit.
 
 
(Articolul complet în revista Castor inclus în revista Intarzia – Aprilie 2008)
Imageline © 2007
www.woodholz.ro