Operaţii de protecţia lemnului în construcţii
 

Coordonatorul local al unei lucrări de construcţie, este şeful de şantier, a cărui muncă înglobează în mod complex totalitatea acestor  operaţii. Una din activităţile cele mai importante este protejarea masei lemnoase.  Seria noastră de articole doreşte să sprijine munca şefilor de şantier pentru rezolvarea problemelor de protecţia lemnului care apar în decursul  executării lucrărilor de construcţie.
 
Scurtă descriere tehnologică a tehnologiei preventive de protecţie
a lemnului
În tehnologia de protecţie preventivă, nu deosebim apărarea contra fungilor, de  combaterea gândacilor. Deoarece lemnul din construcţii se tratează obligatoriu cu substanţe de conservare contra ciupercilor, combaterea dăunătorilor este ca şi rezolvată deoarece aceşti conservanţi acţionează şi asupra acestora, sau cel puţin le ţin departe din cauza mirosului pe care-l emană. Paralel cu încălzirea globală, trebuie să ne aşteptăm la apariţia unor specii de insecte agresive, deci se recomandă utilizarea unor conservanţi care în mod cert au efect şi asupra gândacilor. Producătorii utilizează diverse sisteme de notare. De exemplu firma Wolman foloseşte pictograme pentru notarea diverşilor conservanţi.
 
Tratament termic
Insectele,  ouăle acestora sau celelalte forme intermediare de dezvoltare, nu rezistă la temperaturi de 60 de grade timp îndelungat. Lemnul uscat în mod artificial, se consideră lipsit de dăunători (duşumea tip vapor, lambriu, parchet…).  Deseori uităm însă de faptul că lemnul este steril doar până se răceşte. Din acest moment este din nou expus atacului diferitelor insecte ceea ce se şi întâmplă destul de des în practică. Tratamentul termic distruge majoritatea ciupercilor, dar nu chiar pe toate. Există ciuperci distrugătoare ce pot rezista timp de 10-12 ore la temperaturi de 50-60 de grade.
 
Tratament cu gaze
Este o tehnologie rar aplicată în construcţii dar des întâlnită în restaurări, conservarea obiectelor de artă. Asemănător tratamentului termic, asigură protecţie unică, fără a oferi o conservare ulterioară şi nu împiedică dezvoltarea unei infecţii. Pentru acest scop se utilizează în general fosfine.
 
Tratament chimic prin impregnare sub presiune
Conservantul se introduce sub presiune în masa lemnoasă. În decursul acestei operaţii lemnul este plasat într-o încăpere cilindrică unde se produce vacuum. Menţinând depresiunea, se introduce soluţia de conservare şi se creează ulterior o suprapresiune de cca 8-12 bari timp de câteva ore. După terminarea ciclului soluţia cu reactivi se evacuează din incintă şi pentru un scurt timp se face din nou vacuum. Cilindrul se deschide după aerare şi lemnul impregnat se scoate din spaţiul de impregnare punându-l la uscat până la legarea reactivilor la un loc ferit. Timpul de impregnare depinde de natura esenţei lemnoase, de locul de montaj al lemnului, de dimensiuni şi formă. Impregnarea nu este de fapt o noţiune care să redea cu exactitate ceea ce se întâmplă în realitate deoarece reactivii pătrund doar până la o anumită adâncime în masa lemnoasă. Impregnarea în masă pe toată secţiunea este  destul de costisitoare şi se aplică doar în cazuri speciale de exemplu la construcţii subacvatice.
În industria construcţiilor lemnul se foloseşte mai ales în exterior.  Decoraţiuni în grădini,  înveliri externe, terenuri de joacă, poduri … Ar fi important tratarea sub presiune a grinzilor şarpantelor caselor, măcar a celor portante. În Germania de exemplu sunt întreprinderi de sine stătătoare care se ocupă doar de impregnări de lemn. Lemnul proaspăt impregnat este lăsat să se răcească şi se depozitează separat într-un loc ferit până la utilizarea finală.
Tratament prin înmuiere
Deseori se aplică în industria constructoare un tratament mai simplu prin imersarea lemnului în soluţii de conservare în scopul unei protecţii preventive. Prin această tehnologie de înmuiere lemnul imersat în soluţia de reactivi se păstrează acoperit un anumit interval de timp până la realizarea unei protecţii corespunzătoare după care se usucă şi se depozitează într-un loc ferit până la definitivarea legăturilor chimice. O cadă de imersie modernă este cu pereţi dubli şi dispune de un sistem hidraulic de ridicare a lemnului comandat de un calculator.
Din diverse motive impregnarea deseori se face în căzi confecţionate „ casnic „. Marele dezavantaj al acestora constă în faptul că prezintă un mare pericol de contaminare şi/sau poluare a mediului înconjurător, respectarea normelor de protecţie a muncii fiind practic imposibilă. Deoarece dimensiunile acestor căzi sunt de obicei mici iar masa lemnoasă este multă nu există nici o posibilitate practică de respectare a timpilor de imersie necesari deci lemnul nu va fi protejat corespunzător. Timpul de imersie şi concentraţia reactivilor din soluţia de conservare trebuie supravegheate riguros.
 
Protecţia prin pulverizare
Cu o instalaţie de pulverizare în circuit închis în scopuri de protecţie preventivă se aplică pe suprafaţa masei lemnoase o cantitate de soluţie protectoare bine definită. Din cauza închiderii ermetice a instalaţiei nu există pericol de scăpări şi problemele de protecţie a muncii sunt mai puţine. La o cantitate de 150 ml /mp soluţie nu avem picurare. Aceşti reactivi în mod practic se leagă chimic în 10-15 minute de fibrele de celuloză a materialului lemnos deci practic lemnul poate fi folosit imediat după uscare.
 
Alte posibilităţi de apărare
Câteodată se poate aplica soluţia protectoare şi prin pensulare, cu trafalet sau prin pulverizare manuală. Aceasta din urmă este cea mai periculoasă deoarece dacă soluţia  se răspândeşte în atmosferă poate provoca accident de muncă sau poluare de mediu.
 
Babos Rezső
Universitatea de Vest Ungaria
Imageline © 2007
www.woodholz.ro